Ordonanţă de urgenţă nr. 174/2008

   pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind protecţia consumatorilor

                              Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 795 din 27/11/2008

        În Scrisoarea Comisiei Europene din 18 ianuarie 2008 cu privire la transpunerea Directivei 1999/44/CE privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum şi garanţiile conexe, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L171 din 7 iulie 1999, paginile 12-16, au fost semnalate anumite dispoziţii ale directivei pentru care nu s-au identificat măsuri de transpunere în Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora, republicată.Analizând observaţiile Comisiei Europene, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, în colaborare cu Departamentul pentru Afaceri Europene, a constatat că unele  prevederi ale Directivei 1999/44/CE privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum şi garanţiile conexe fie nu au fost transpuse, fie au fost transpuse parţial.

      Prin Scrisoarea Comisiei Europene SANCO/B2/ADG/ew D(2008)220354 din 19 septembrie 2008 se semnalează două probleme legate de transpunerea în legislaţia naţională a Directivei 97/7/CE privind protecţia consumatorilor cu privire la contractele la distanţă - respectiv a prevederilor art. 4 alin. (1) lit. (c) şi art. 5 alin. (1) din directivă. În urma examinării măsurilor naţionale de transpunere se modifică art. 3 alin. (1) lit. c) şi art. 4 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă, republicată. De asemenea, s-a constatat că actul nu prevede sancţiuni pentru art. 3 (informaţii prealabile) şi art. 4 (confirmarea scrisă a informaţiilor), rezultând necesitatea modificării art. 17. Având în vedere că Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor

incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor interzice practicile comerciale şi este direct aplicabilă în cazul vânzării la distanţă, este necesară o menţiune specială în cadrul art. 23 din Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000, republicată.

     De asemenea, analizarea legislaţiei naţionale în acest domeniu a relevat necesitatea modificării şi abrogării unor prevederi care fac referire la garanţii din Ordonanţa Guvernului

 nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

     Având în vedere demararea de către Comisie a unei examinări a măsurilor naţionale de transpunere a directivelor sus-menţionate, se impune adoptarea unor măsuri imediate pe calea ordonanţei de urgenţă pentru reglementarea situaţiei.

     În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta Ordonanţă de Urgenţa:

      “La articolul 2, după punctul 23 se introduc şapte noi puncte, punctele 24-30, cu următorul cuprins:

      27. imobil - construcţia şi/sau terenul pe care se află sau urmează să se ridice o construcţie, care fac obiectul unui contract de vânzare-cumpărare;

      28. intermediere imobiliară - activitate de mijlocire a tranzacţiilor de vânzare-cumpărare sau de închiriere a imobilelor;

      29. servicii imobiliare - una sau mai multe dintre următoarele activităţi:

- promovarea în vederea vânzării, cumpărării sau închirierii de imobile;

- consultanţă în vederea vânzării, cumpărării sau închirierii de imobile;

- intermedierea imobiliară;

- administrarea imobilelor;

      30. agenţie imobiliară - operator economic, furnizor de servicii imobiliare, care acţionează în numele şi în interesul unor terţi."

     “ La articolul. 9.4. - În cazul serviciilor de intermediere imobiliară, consumatorul va fi informat în scris, corect, complet şi precis, încă din faza precontractuală, cu privire la:

a) preţurile practicate în piaţă pentru tipul de imobil ce urmează a face obiectul intermedierii imobiliare,conform informaţiilor existente în baza de date a agenţiei imobiliare;

b) deficienţe şi alte inconveniente cunoscute de agenţia imobiliară sau pe care în mod rezonabil putea să le cunoască, incluzând surse de zgomot, umezeală, poluare, miros, pericol de inundaţii sau surpări, organizarea în apropiere a unor manifestări populare periodice, istoricul terenului sau al clădirii, posibile dezavantaje ale vecinătăţilor;

c) nivelul comisionului practicat de agenţia imobiliară;

d) situaţia juridică a imobilului;

e) nivelul estimativ al costurilor ce urmează să fie suportate de consumator, pentru obţinerea documentelor şi întocmirea actelor necesare încheierii contractului.

      Art. 9.5. - Contractul de intermediere imobiliară va cuprinde cel puţin următoarele elemente:

a) datele de identificare a părţilor;

b) obiectul contractului/natura serviciului prestat;

c) preţul solicitat de proprietar/pe care este dispus să îl plătească cumpărătorul;

d) termenul de valabilitate al contractului;

e) condiţiile în care contractul poate fi denunţat unilateral;

f) condiţiile în care contractul poate fi reziliat;

g) nivelul maxim al comisionului datorat de consumator agenţiei imobiliare pentru contractul ce urmează să se încheie;

h) clauza de exclusivitate, în cazul în care aceasta a fost acceptată de părţi;

i) precizarea situaţiilor în care consumatorul datorează comision agenţiei imobiliare;

j) drepturile şi obligaţiile părţilor;

k) situaţiile de forţă majoră;

l) data încheierii contractului.

      Art. 9.6. - Contractele de intermediere imobiliară în care consumatorul are calitatea de potenţial cumpărător vor conţine, în plus faţă de cele prevăzute la art. 94, următoarele elemente:

1. caracteristicile generale ale imobilului, care pot influenţa decizia de cumpărare, incluzând nivelul de finisare, dimensiuni, vechime şi poziţionarea faţă de punctele cardinale;

2. tarifele pentru serviciile prestate.

      Art. 9.7. - O tranzacţie imobiliară se consideră încheiată în momentul în care vânzătorul şi cumpărătorul ausemnat actul de vânzare-cumpărăre.

     Art. 9.8. - Contractul de intermediere imobiliară sau alte eventuale contracte accesorii încheiate între consumator şi agenţia imobiliară nu pot conţine clauze penale care să oblige consumatorul care nu îşi îndeplineşte angajamentele contractuale la plata unei sume mai mari decât onorariul pe care l-ar fi plătit în cazul încheierii tranzacţiei.

     Art. 9.9. - Agenţia imobiliară nu poate solicita din partea consumatorului plata comisionului în oricare dintre următoarele situaţii:

a) când între consumator şi agenţia imobiliară nu este încheiat un contract de intermediere;

b) când contractul de vânzare-cumpărare/închiriere nu s-a încheiat;

c) când contractul nu are stipulată clauza de exclusivitate, iar tranzacţia s-a realizat fără participarea agenţiei imobiliare.

    Art. 9.10. - Nu se permite plata în avans a comisionului, parţială sau totală, decât cu acordul scris al consumatorului şi cu precizarea situaţiilor în care agenţia imobiliară este obligată să înapoieze consumatorului sumele primite în avans.

    Art. 9.11. - În baza contractului de intermediere imobiliară dintre agenţia imobiliară şi cumpărător, agenţia trebuie să asigure vizionarea imobilelor ce corespund preferinţelor consumatorului, înainte de încheierea contractului de vânzarecumpărare."